Ieri pe la 7 seara astia m-au luat cu japca si m-au bagat intr-o cadita albastra.
A fost ” prima mea baie” , asa ii auzeam zicand.
Hehe, prima mea baie!!! 🙂
Se purtau cu mine de parca eram din sticla, le era frica sa nu ma sparg. Mie nu mi-era frica deloc, dar la un moment dat m-am prins de o smekerie si am inceput sa plang tare-tare , cat puteam de tare. Am plans pt ca am inteles ca daca nu-ti place ceva, sau nu ai chef sa faci ceva, nu trebuie decat sa urli. Tu urli, oamenii mari se sperie… si gata, ai scapat! 😉
E bine de tinut minte.
Abia astept sa ma duca si pe mine la o baie adevarata, undeva la mare.( dar nu la Vama Veche, pt ca vorbeau copiii acum 3 zile la incubator ca ” Vama Veche nu mai e ce era pe vremuri! ” )
Cred ca imi place marea.
Va las acum, pt ca tocmai m-am cacat pe mine de emotie si tre sa ma schimbe cineva…. Astia nu observa, asa ca o sa plang tare-tare , poate se prind. Ia uite , s-au prins si au si venit. Buna treaba asta cu plansul. Te scoate din cacat oricand! :))
va pup si va urez sa vedeti lumea prin ochii mei de copil toata viata.
lumea mea e mai misto ca a voastra, pariu!
esti si destept si foarte comic! are dreptatae tatal tau:)